Râde și în clipa următoare zâmbetul ia forma
unei grimase. E ca o bomboană fondantă, roz la suprafață și închisă la culoare
în interior. Gustul...probabil amar.
Prietena mea mi-a povestit azi ceva inedit.
Nu o să-i redau cu exactitate cuvintele fiindcă ar fi prea multe sughițuri.
Motivul care a generat toată treaba a
fost unul extrem de banal. Din perspectiva lui. A soțului. Mare scofală că a
vizitat niște, deci niște, paturi străine. Cărările infidelității sunt atât de
bătătorite încât devine frustrant să nu le calci.
După șocul inițial, doamna a înghițit în
sec, fiindcă în viață mai trebuie să înghiți și fără să bagi nimic în gură.
După cum spuneam, a tras și aer adânc în
piept și i-a spus-o într-o seară știu tot nemernicule, atât i-a spus, nemernicule, poate și nesimțit dar
asta nu-și mai amintește niciunul fiindcă atmosfera era extrem de tensionată. S-a
apucat apoi să pregătească cina.
I-a
preparat ceva gustos și i-a mixat și o banană cu lapte și miere. Domnul a mâncat tot liniștit, poate oarecum
crispat, dar i-a plăcut fiindcă la final a râgâit.
La ora 23,20 doamna i-a dat o pastilă pentru
digestie, l-a scărpinat puțin pe spate și
i-a spus noapte bună mergând la
culcare. Au dormit bine, cel puțin ea fiindcă obosise datorită atâtor decizii
înțelepte.
Cafeaua avea caimacul dens, așa cum îi
plăcea lui și domnul a savurat-o cu plăcere dimineața când s-a trezit..Dinspre aragaz venea un miros
apetisant de bunătăți. A mai trecut o zi
în care a mâncat foarte bine iar clătitele au fost delicioase. Căci era weekend
și se răsfățau.
Paloarea lui însă o îngrijora foarte mult și i-a
spus-o de cîteva ori în următoarele zile. Nici cu tusea înecăcioasă nu era tocmai
ok, cât despre piciorul care-l durea nu era deloc de neglijat fiindcă auzise ea
că în unele cazuri se ajungea la operații grele sau chiar la amputări. El fuma
mult si era expus.
Viața decurgea într-o armonie casnică și
tihnită. Își vedea fiecare de munca lui iar când se întâlneau discutau ca și
cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Uneori doamna își suna cîte o prietenă, mergea
în dormitor și inchidea ușa. Vorbeau tot felul de nimicuri însă râdea strident
și cu poftă. Se oprea un moment doar când el deschidea ușa curios pretextând
diverse motive.
Era incă frumușică și cochetă deși de ceva
timp trebuia să folosească cremă pentru tenul matur. În ultimul timp nu prea
avea poftă de mâncare, așa în general nu mai avea poftă de ceva, dar era bine
căci talia i se subțiase . În cîteva nopți, dar nu una după alta, ea a inițiat
apropieri și el a domit bine. După.
Era sâmbătă și iar avuseseră la masă
bunătăți. El a exclamat de vreo două ori uff,
uff ce bine am mancat, ce viață frate. După ce a băut o cafea mică, se
relaxa fumând o țigară. S-a așezat în fața lui, i-a spus să lase puțin
calculatorul ( lui îi plăcea să fumeze la calculator, uneori și noaptea) și i-a
spus să o asculte. Avea ochi frumoși și în ziua aceea îi reușise machiajul
foarte bine, de aceea a insistat să o privească în ochi. L-a întrebat liniștită
dacă i-a plăcut mâncarea ,dacă nu e balonat. Mângâierile pe burta care se cam
rotunjise au fost edificatoare și n-a zis decât mmmm.
Nu
o să mai ai nimic din toate astea, dacă nu te potolești, tot, da tot o să
pierzi. Ești destul de bolnav și-o să mori singur ca un câine, uită-te la tine!
El nu se putea vedea
dar când i-a zis uită-te la tine, s-a
văzut în ochii ei ca un cîine sfrijit.
S-a
ridicat mândră de la masă ca și cum ar fi câștigat un maraton, căci era
transpirată rău și s-a dus în dormitor la televizor. Rula o reclamă pentru
drujbe dar nu și-a dat seama și se uita foarte interesată.
Dinspre bucătărie nu se auzea nici un zgomot,
nici măcar râgâieli, doar fumul de țigară venea în fuioare subțiri către
dormitor.
Când el a venit agale, a imbrățișat-o și a
pupat-o pe frunte a fost atât de bine și abia atunci a simțit că poate să
plangă dupa ataîtea zile. Dar n-a plâns. S-a desprins încet din brațele lui și
s-a dus la bucătărie să frece aragazul și să-și facă un ceai de tei. L-a frecat
cu Cif și l-a șters cu cărpa uscată de vreo trei ori. Apoi s-a liniștit.
Încă nu știe precis ce sens să dea
îmbrățișării lui însă femeile știu să aștepte și dacă nu știu vor fi nevoite să
învețe. Și apoi vor putea, poate, să și ierte...
Dar nu
vor uita.
Mirela Dogaru Cluj 14
mai 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dacă te regăseşti printre răndurile acestea, dacă cuvintele mele te-au făcut să-ţi reconsideri puţin valorile, dacă eşti de acord cu mine că fericirea o putem găsi şi în lucrurile mărunte sau dacă, pur şi simplu ţi-a plăcut cum am scris, lasă un semn de trecere.